CERNEALA!

Drace! Am spart paharul ş-am vărsat cerneala! 
Gata, nu mai beau! Deja mă controlează ameţeala.. 
Doamne, mi-e rău, şi-n rest, nu mai simt nimic. 
Ce dracu râzi ca prostu?? Ajută-mă să mă ridic! 
Hai, prinde-mă de talie, echilibru să găsesc.. 
Condu-mă până-n baie căci deja simt ca-meţesc. 
Ha, naivule! Nu ştii ca-parenţele-nşeală!? 
Vreau în baie doar ca-colo am mai ascuns cerneală. 

O dată ce-i dai de gust, e dulce acrişoară.. 
E ca o melodie rock în ambient de vioară.. 
E ca şi cum.. frustrarea nu ţi-o mai verşi pe hârtie.. 
Ci faci sadicul procedeu de-a o vărsa-napoi în tine. 

Nu mă crezi? Ia o gură, două, trei.. 
Te arde pe gât dar să nu-ncetezi să bei. 
Simţi cum frustrarea ţi se-mprăştie-n sistem? 
De parca-r printa cu mii de ace, un dureros poem? 
Dar nu-l printează orişiunde. 
Cum în sânge cerneala pătrunde, 
Şi ca un şoc, care veşnic te marchează.. 
Frustrarea, direct pe inima ţi-o tatuează. 
Eh, asta e! Nu sunt beţivă, sunt doar beată! 
Cerneala tocmai a devenit băutura mea preferată! 
Mai vreau un pahar, sau mai bine, adu-mi o-ntreaga sticlă! 
Ştiu că-ţi par ridicolă dar atenţia ta nu-mi strică.. 

Cum?! Cum îndrazneşti aşa dintr-o dată.. 
Să-mi impui să nu mai beau din băutura fermecată!? 

Te rog, băiete! 
Nu-ncepe! 
Nu te enerva, nu mă lipi de perete. 
Nu te crispa şi nu mai ţipa! 
Dacă nu te mai aud bine, de vina-i cerneala! 

Fa-mi o ultimă favoare că văd că altel n-am cum să fac.. 
Nu vreau să te superi pe mine sau să nu-ţi mai plac.. 
Ajută-mă cu scările că mi-ar fi a naibii de greu, 
Să urc până la camera mea fără sprijinul tău. 
Eşti atât de cald.. sau e cerneala de vină? 
Trebuie să fiu in camera căci brusc nu mai e lumină.. 
Ajută-mă să urc in pat.. Ajută-mă să mă-nvelesc.. 
Ajută-mă cerneal-o, mai mult tupeu să cresc.. 
Ahh, prea tarziu, deja din camer-a plecat.. 
Pentru că lumea de jos s-a pus deja pe dansat. 
Iar lumea de acolo este infinit mai normală.. 
Pentru că ei beau vodkă, vin si apă minerală. 
Nici nu vreau să-mi amintesc cea de mâine morală.. 
Că m-am tâmpit de tot de m-am pus pe băut cerneală. 

Sunt o ciudată! Ştiu. Asta nu-i nimic nou.. 
Beată să fiu că tot ştiu că port al tău sacou.. 
Mulţumesc că mi l-ai lăsat! Acum chinul e complet! 
Adorm inspirându-ţi parfumul, mormăind încet.. 

Lasă.. poate nu este cerneala soluţia.. 
Voi reuşi eu cândva să-ţi explic situaţia.. 
Căci văd că acum nu e momentul potrivit.. 
Dacă era.. ai mai fi stat un pic. 
O să-ţi spun ce am de spus intr-o bună zi.. 
Când eu voi fi deja-mplinită, iar tu la fel vei fi.. 
Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi.. 
Într-o zi când voi înceta să-mi dau capul de pereţi.. 
Într-o zi.. când totul va fi.. 
Exact aşa cum ar trebui.. 
Atunci voi avea curajul să-ţi spun.. 
Ceea ce gândesc acum! 

Dar nu-i problemă! Să ai răbdare dumneata! 
Căci promit c-acel moment va veni cândva.. 
Când să-ţi povestesc totul.. frumos, sub clar de lună.. 
Iar tu.. 
Să nu uiţi sticla de cerneală! ..s-o bem împreună.. !