Drace! Am spart paharul ş-am vărsat cerneala!
Gata, nu mai beau! Deja mă controlează ameţeala..
Doamne, mi-e rău, şi-n rest, nu mai simt nimic.
Ce dracu râzi ca prostu?? Ajută-mă să mă ridic!
Hai, prinde-mă de talie, echilibru să găsesc..
Condu-mă până-n baie căci deja simt ca-meţesc.
Ha, naivule! Nu ştii ca-parenţele-nşeală!?
Vreau în baie doar ca-colo am mai ascuns cerneală.
O dată ce-i dai de gust, e dulce acrişoară..
E ca o melodie rock în ambient de vioară..
E ca şi cum.. frustrarea nu ţi-o mai verşi pe hârtie..
Ci faci sadicul procedeu de-a o vărsa-napoi în tine.
Nu mă crezi? Ia o gură, două, trei..
Te arde pe gât dar să nu-ncetezi să bei.
Simţi cum frustrarea ţi se-mprăştie-n sistem?
De parca-r printa cu mii de ace, un dureros poem?
Dar nu-l printează orişiunde.
Cum în sânge cerneala pătrunde,
Şi ca un şoc, care veşnic te marchează..
Frustrarea, direct pe inima ţi-o tatuează.
Eh, asta e! Nu sunt beţivă, sunt doar beată!
Cerneala tocmai a devenit băutura mea preferată!
Mai vreau un pahar, sau mai bine, adu-mi o-ntreaga sticlă!
Ştiu că-ţi par ridicolă dar atenţia ta nu-mi strică..
Cum?! Cum îndrazneşti aşa dintr-o dată..
Să-mi impui să nu mai beau din băutura fermecată!?
Te rog, băiete!
Nu-ncepe!
Nu te enerva, nu mă lipi de perete.
Nu te crispa şi nu mai ţipa!
Dacă nu te mai aud bine, de vina-i cerneala!
Fa-mi o ultimă favoare că văd că altel n-am cum să fac..
Nu vreau să te superi pe mine sau să nu-ţi mai plac..
Ajută-mă cu scările că mi-ar fi a naibii de greu,
Să urc până la camera mea fără sprijinul tău.
Eşti atât de cald.. sau e cerneala de vină?
Trebuie să fiu in camera căci brusc nu mai e lumină..
Ajută-mă să urc in pat.. Ajută-mă să mă-nvelesc..
Ajută-mă cerneal-o, mai mult tupeu să cresc..
Ahh, prea tarziu, deja din camer-a plecat..
Pentru că lumea de jos s-a pus deja pe dansat.
Iar lumea de acolo este infinit mai normală..
Pentru că ei beau vodkă, vin si apă minerală.
Nici nu vreau să-mi amintesc cea de mâine morală..
Că m-am tâmpit de tot de m-am pus pe băut cerneală.
Sunt o ciudată! Ştiu. Asta nu-i nimic nou..
Beată să fiu că tot ştiu că port al tău sacou..
Mulţumesc că mi l-ai lăsat! Acum chinul e complet!
Adorm inspirându-ţi parfumul, mormăind încet..
Lasă.. poate nu este cerneala soluţia..
Voi reuşi eu cândva să-ţi explic situaţia..
Căci văd că acum nu e momentul potrivit..
Dacă era.. ai mai fi stat un pic.
O să-ţi spun ce am de spus intr-o bună zi..
Când eu voi fi deja-mplinită, iar tu la fel vei fi..
Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi..
Într-o zi când voi înceta să-mi dau capul de pereţi..
Într-o zi.. când totul va fi..
Exact aşa cum ar trebui..
Atunci voi avea curajul să-ţi spun..
Ceea ce gândesc acum!
Dar nu-i problemă! Să ai răbdare dumneata!
Căci promit c-acel moment va veni cândva..
Când să-ţi povestesc totul.. frumos, sub clar de lună..
Iar tu..
Să nu uiţi sticla de cerneală! ..s-o bem împreună.. !
